aberatie?

de multe ori,cei mai multi dintre noi ne punem intrebari,intrebari care nu-si au rostul daca e sa ne detasam de la ceea ce ne deosebeste pe noi de materialism,de chestiile standard care le primim in viata,le privim,le admiram si ne bucuram de ele,imaginatia fiecaruia e singura realitate pe care o vedem si o simtim in acelasi timp,senzatiile care ne cuprind in diferite situatii...asta e tot ce avem noi,restul poate fi iluzie...de cele mai multe ori,cand credem in ceva...daca credem destul de mult si ne dorim...reusim s-o facem realitate.
Cateodata,nu reusim sa ne realizam realitatiile,si privim cu esec in spate, si niciodata nu putem vedea lucrurile asa cum sunt...si sa ne bucuram de ele, cum zicea:) un tanar neamtz "beauty lies in the eyes of the beholder"...
Cineva ma contrazicea indignat ca opusul iubirii,e ura...cand de fapt,Indiferenta,poate fi opus si pentru iubire si pentru ura. Daca traim in indiferenta nu suferim...cel putin nu acum,dar candva se-ntoarce impotriva noastra...pentru ca dealtfel,indiferenta e o arma buna care distruge sau autodistruge... iar daca folosim indiferenta fata de tot ce ne inconjoara,realizam involuntar in timp,ca suntem tot mai dezorientati...sau nu stiu, cel putin tinerii din zilele noastre asa par,nu-i judec,poate nu-i inteleg,poate au alte atractii...
si aici,ma-ntrerup singur...trezit la o alta realitate,brusc,subit...am aberat?